Vanity will bring nothing for you on Steemit/ Cu orgoliu pe Steemit nu faci nimic
When I was younger I had a very good opinion of myself. I knew better, I had better ideas, I was more creative. Than others. Disregarding my fellows was a game I loved to play. In time I even developed a protective, internal speech, very adaptive and very complicated, which I used in order to escape even from the most difficult situations that were putting me in a bad light. All in order to feed my vanity and self-esteem.
This translated in time in people starting to get colder in relationship to me. The anxiety that pushed me to jump from the chair in order to show that I know better or to rub it in your face because I was right, made people lose trust in me or see me as a shallow person that only likes to argue. I was lucky in the end through education but also people. Certain people I had the blessing to meet at the right moment in my life, showed me my flaws and made me understand them. The fact that one can become conscious about his problems and decide he has to correct them, only shows strength so don't be afraid to scan yourself and when identifying issues, pin point them to yourself. I consider personality development a constant process that ends with you in a coffin.
Coming back to Steemit, I believe vanity it's a deal breaker here.
Though I'm not a communist, apart from the voting power, we are all the same. It doesn't matter that I can write and you can't. Or that you can take a photograph that maybe, this time, got better rewards than mine. Thinking that you did better, or at least the same, but you didn't get a worthy vote will only poison you. I stopped assuming I deserve things a long time ago, independent of the circle I develop "my thing". I stopped blaming society for something that concerns me because you know what? I am part of this society as you are too so blaming society for something that you feel was wrong towards the value of what you did, is like blaming yourself. The only difference is that you don't have the guts to say "It was totally my fault!". Vanity makes you "split" the guilt and blame it on society so only a fraction of the guilt seems to be yours. Bullshit man!
There's nothing more wrong than this.
Toate aceste lucruri au dus la răcirea relațiilor față de mine a unor oameni. Unii apropiați. Faptul că obișnuiam să mă aprind repede în cadrul unei discuții și acaparam dialogul cu impresiile mele, cum că aș avea contra-argumente au determinat oamenii să mă privească ca pe o personalitate superficială în care nu au încredere. Am avut noroc pentru că am reușit să întâlnesc alți oameni, la momentul potrivit, care să îmi explice și să-mi dovedească faptul că greșesc dar mai ales că abordez viața dintr-o perspectivă ridicolă. Faptul că o persoană reușește să-și găsească punctele slabe și să depună toate eforturile pentru a le corecta dovedește maturitate. Uneori, orgoliul ne oprește să ne autocaracterizăm dar este un exercițiu excelent.
Întorcându-ne la Steemit: sunt de părere că orgoliul dăunează aici.
Deși nu mă consider un comunist, cred că în afară de Steem Power, cu toții intrăm egali aici. Nu are nici o importanță că eu poate scriu mai bine decât tine sau că tu faci fotografii care strâng mai multe reward-uri decât ale mele. Intrarea într-o buclă mentală în care te otrăvești, repetându-ți că ai luat mai puține reward-uri deși tu crezi că articolul tău era mai bun sau cel puțin la fel de bun dar a strâns mai puțin, este o pierdere de timp și de energie. Am încetat de mult să mai consider că unele lucruri "mi se cuvin" și cu atât mai mult nu mai dau vina pe societate de mult timp. Este foarte simplu să dai vina pe societate pentru lipsurile pe care le experimentezi. Totuși și tu faci parte din societate. Minciuna asta, bazată pe lipsa de curaj emoțional, care ne oprește din a ne acuza complet de propriile eșecuri, trimițându-ne în schimb să dăm vina pe societate, este un fel de scut în spatele căruia încercăm să ne refugiem de responsabilitate.
Nu e nimic mai greșit.
Attitude vs. Vanity
Atitudine vs. Orgoliu
What is sexy for you? Is it the clothes? How short is the dress? Or maybe is it about the high heels?
I think "being sexy" is about attitude. About how you wear what you wear, about how you approach a person, about what feeling you manage to inspire.
In this Steemit game, there is no time and place for vanity. Vanity in blogging is an overstatement because blogging is made out of vanity. Not only on Steemit but in general. The thought that somebody may like what you think and the way you put it in writing is proof enough that you are a vanitous person. I know I am.
Vanity is like the stepmother in Cinderella story, like the monster under your bed. The demon in each blogger's heart. All of us are vanitous to some degree though many of us manage to keep the poltergeist at bay, buried deep within ourselves. Taking it out, even if just for a spin, after seeing rewards on other people articles, but not yours, is dangerous. This demon is deceitful.
On the long term, it's much more healthy to create your own, balanced attitude towards blogging. This attitude will translate also maybe to how you regard photography, videography or other types of media that you can use to express yourself. Attitude is also about finding yourself through blogging. This is why you can never find a certain recipe for telling a story and the best ones are the ones that have the "author's touch".
Genuine attitude is unique
Ce înseamnă "sexy"? Înseamnă un crac de duduie scos de sub masă la momentul potrivit? Sau înseamnă o anumită nuanță de ruj roșu care te duce cu gândul la roșul ăla satinat de la intrarea din Moulin Rouge? "Sexy" este o atitudine, un anumit mod de a fi.
Pe Steemit nu prea e loc și timp pentru orgoliu. Vanitățile în blogging (în general, nu neapărat pe Steemit) sunt un pleonasm. Asta deoarece orice blogger are o doză de orgoliu în el. De la simplul fapt că punem la dispoziția unor cititori gândurile noastre, rumegate, în speranța că unii dintre ei vor rezona cu frazele tale până la nevoia de validare din partea semenilor.
Orgoliul e ca baba Cloanța: te-așteaptă după primul copac atunci când intri în pădure. În 3 minute te-nvârțe cu o lingură mare de lemn în ceaun de zici că ești in carusel. Este monstrul cu respirație urât mirositoare de sub pat. Dacă-l scoți la plimbare-n parc pentru că observi că articolul tău, pe care îl consideri măcar la fel de bun, nu a luat reward-urile articolului lui Georgică, devine periculos.
Este un monstru foarte înșelător.
Este mult mai lucrativ să dezvolți propria atitudine, balansată cu privire la blogging. Această atitudine, în timp, se poate transpune și în fotografie, video sau alte forme media de exprimare. În definitiv, toată această poveste este despre o proprie descoperire și validarea acesteia de către ceilalți. Atitudinea este acea mirodenie secretă care aduce "semnătura autorului" pe contentul de calitate.
Cred că se aplică și în viața reală, nu doar pe Steemit :).
Articolul ăsta o trezit amintiri din copilărie ca sa zic așa :))).
Eu eram cel mai deștept și nu putea nimeni să mă convingă că nu-i așa. Încă am momente, noroc că îmi trece repede 😅.
Asta cu bloggingul și rewarduri, cred că ține mai mult de invidie.
Cred că mulți dintre noi am trecut prin faza de orgoliu în viață :) E nașpa când n-ai pe cine lângă să-ți fută două palme și să te scoată din prostie, știi ce zic? :)
Sunt mulți care îți trag palme ( la figurat), dar dacă persoana nu te inspiră, nu iei in considerare. Și uite așa ajungem la partea aia in care e bine sa găsești un mentor la timpul potrivit.
Și palmele alea contează cum sunt date și de către cine, că altfel mai tare te adâncește in prostie 😂.
daaaaa...foarte corectă partea cu "mentorul". În cazul meu chiar a fost un "mentor", întâmplarea face doar că nu e un tip în vârstă, dimpotrivă...de vârsta mea. Îi datorez jumătate din echilibrul meu personal.
Cand eram mai mic provocam prietenii sa imi demonstreze ca nu sunt semi-zeu, na acilea aroganta :) ce bine ca mi-a trecut o parte din ea.
Si chestia asta cu adevarul e foarte interesanta. Adevarul poate motiva o gramada de chestii, poti sa ai dreptate si sa eliberezi lumea sau poti avea dreptate si sa faci cacat cu ea.
Mi se pare corect ce zici, aici pe steem nu prea vad oamenii aroganti manifestandu-se asa mult, se pare ca se prefera o atitudine de bun simt si chiar se cauta.
Si cu rewardurile, e greu, si eu am avut postari la care am lucrat cateva zile de inca ma doare capul cand imi amintesc. Si nu numai ca nu am facut bani, nici nu au starnit discutiile care erau miza reala a intentiei mele. Ce sa faci, mergem inainte.
In viata nu se lucreaza cu situatii ideale, se lucreaza cu ce avem. Desi steem mi se pare cel mai apropiat lucru de o situatie ideala, tot e de tras si aici :)