Vieti irosite

Fată albă cu păr roșu,
A cui se îmbracă prin găurile ei
Să vedem sărăcia
Și frumusețea,
Pentru mine, un poet furios,
Corpul tău bolnav, tânăr,
Plin de pistrui,
Pentru dulceața lui.
Voi purtați mult mai galant
Că o regină de romantism
Coroanele lui de catifea
Bobinele tale grele.
În loc de o cârpă scurtă