Memorie

Sunteți un cer frumos de toamnă, clar și roz!
Dar tristețea din mine se ridică ca marea,
Și pleacă, în timp ce ebbing, pe buza mea sumbră
Memoria arzătoare a azotului său amar.
mâna ta alunecă în zadar pe pieptul meu care transpiră;
Ceea ce caută, prietene, este un loc rătăcios
Prin gheare și dintele feroce al femeii.
Nu mai caută inima mea; animalele au mâncat-o.