Cea mai simplă idee de afaceri
Astăzi am citit încă un articol despre povestea de succes a unor antreprenori din domeniul horeca, care au deschis un lanț de cafenele și au o cifră de afaceri care crește cu cel puțin 30% pe an, iar anul acesta au în plan extinderea prin deschiderea mai multor locații, investitii de peste 500000 de euro, ba mai mult, exportul conceptului și pe plan internațional. Nu zic ca produsul sau conceptul lor nu aduce valoare adaugata, insa de aici pana la a exporta o franciza ca asta in SUA mai este mult de prajit, caci si aia au cafenele care aduc cafeaua din Costa Rica, Guatemala, Etiopia sau Columbia. Poate sunt eu idiot si nu am viziune si vor ajunge un al doilea Starbucks, dar un business cu cafenele ar trebui sa aiba si o componenta imobiliara in structura sa, adica decat sa investesti 500000 de euro in cinci locatii stradale cu chirie, unde o mare parte din profit va fi prajit de chirie, poti sa deschizi o locatie intr-un centru comercial cu chirie si restul sa-i investesti intr-un spatiu comercial stradal, cu posibilitate de amenajare terasa de vara care va functiona si iarna, datorita mult hulitei legi antifumat. De fapt terasa e un MUST al oricarei cafenele stradale, care adauga un plus valoare esential afacerii cu cafenele / baruri.
Aproape săptămânal poți citi articole asemănătoare despre restaurante / cafenele care se francizeaza sau se extind si in afara tarii, majoritatea au în comun faptul că au fost înființate după anul 2014, fapt care mă îndreaptă cu gândul spre perioada de boom economic precedentă, când lanțul de cafenele Turabo își mărea numărul de locații din portofoliu mai repede decât clientii isi sorbeau cafeaua, cu afaceri de 15 milioane de euro in 2008 şi peste 50 de unitati deschise, era cel mai important jucător de pe piaţa cafenelelor, a ajuns acum în insolvenţă, L.E.faliment.
Patronul Turabo s-a lansat când piaţa de restaurante şi cafenele era abia la început, potenţialul de creştere fiind imens, poate asta a fost si greșeală fatala: extinderea agresiva, PE CREDIT, as adauga eu, caci atunci cand dezvolti o afacere pe credit esti condamnat sa reusesti, altfel, tot business-ul tau e un castel de carti care sa va prabusi daca profitul operational al companiei tale este mai mic decat angajamentele fata de creditori.
De altfel nu stiu cati antreprenori stiu ca in România,dar daca firma este în faliment, administratorul și asociații răspund cu bunurile proprii. Păi atunci de ce se mai numește S.R.L. ? După # headerlogica mea răspunderea pentru un eventual faliment ar trebui sa fie limitată la bunurile societății, dacă cumpăr acțiuni la o societate pe acțiuni listată la bursa și firma respectivă intră în faliment, nu pot fi executat de către creditori.
Rămâne de văzut dacă la următoarea criză financiară care e vestită deja de primele semne, patronii acestor lanțuri de cafenele vor reuși să-si păstreze afacerea, odată cu scăderea numărului de clienți și creșterea dobânzilor la creditele contractate în perioada de creștere. 