My first video on dtube - the Austrian Experience - Mayrhofen 2018

Din România am plecat 2. Unu cu una. Eu cu ea. Întregi amândoi, fără mâini betege sau picioare strâmbe, fără luxații sau alte probleme de oase și ligamente, fără boli. Pregătiți cu echipament de protecție, cu căști de calitate, cu asigurări medicale beton care mai aveau să ne aducă lapte de pasăre în caz de, Doamne Ferește ceva nasol; cel puțin așa scria pe polițe.

Acolo, ne-am mai întâlnit cu 2. Tot unu cu una, un el și-o ea. Și ei foarte întregi, pregătiți temeinic de placă și tăvăleală măcar 5 zile pe pârtiile acelea superbe. Veniți din Anglia, noi le-am adus bagajele făcute de părinți. Era evident că șansele ca ceva să lipsească din bagaje sunt de peste 80%.

Legile lui Murphy s-au dovedit infailibile și în acest caz. Prietenilor noștri le lipseau ochelarii lor de pârtie de super calitate, iar ei îi lipseau pantalonii. Dar aveau căști ceea ce, până la urmă, era important. Așa că, au schiat cu câte-o pereche de ochelari cumpărate la repezeală din Mayerhofen la supra-preț, ea, înotând în perechea lui extra, de pantaloni, în lipsa propriilor ei pantaloni.

Prima zi un semi eșec. Ceață de nu te prea vedeai om cu persoană, animal, jivină, monstru al ghețurilor. Am dat-o așa, mai mult de o încălzire.

A doua zi în schimb, a fost soare. Simțeai cum ți se fixează vitamina D, nu alta. Urcarea cu telescaunul, din "frig de îți clănțăneau dinții-n gură" a devenit "acel loc unde stai și te încălzești". Pârtiile străluceau, cerul era de un albastru de Voronețu ar fi fost invidios, pârtiile relativ goale, așa că dă-i băiete să-i sară zăpada din pante. Am rupt norma, am făcut cezariane de i-am legat trompele, am zgâriat pârtia o zi întreagă, prilej cu care am luat și majoritatea cadrelor din prezentul filmuleț.
Finalul a fost un frumos și regulamentar popas la un apreski.

A treia zi a fost marți. Soarele nu și-a mai făcut apariția și în locul lui a venit ceața și perdeaua de zăpadă. Ar fi fost frumos dacă ai fi stat la adăpostul unui jilț, la o fereastră, în timp ce un șemineu arunca către tine radiații plăcute. Dar noi eram afară. Pe cât de pitoresc era peisajul nins, pe atât de incomod era atunci când venea vorba de parcursul pârtiilor cu ușurință și spor.

Dar marțea n-a fost doar o simplă marți căci a trebuit să fie și neagră. A mea, la o căzătură banală din frunză, a luat cerebelul la purtare cu o frumoasă lovitură pe spate. Acest fapt i-a cauzat (și încă îi mai cauzează dureri acute).

A lui, a luat pârtia-n brațe pe-o parte. Cu tâmpla. Destul de nasol ținând cont că la finalul operațiunii i-a venit să vomite și a avut nevoie de câteva minute bune pentru a-și reveni.

Deși bine scuturate, amândouă au putut continua ziua de dat, noi, bărbații, având o după amiază în snow park (care este genial, by the way). Numai că al meu, la o intrare pe rampă extrem de simplă, ca și cum nu ar avea o experiență de peste 10 ani pe placă, abordează rampa cu o viteză excesiv de mică, rampa îl înfrânează și ea și inerția mi ți-l aruncă cât colo, direct pe umărul drept. Seara, la doctor, verdictul a venit: întindere de ligamente, bye bye placă pentru măcar 3 săptămâni.

Așa că, pentru moment, Mayerhofen, pare că a învins. Deși eu încă eram apt, am mai îmblânzit muntele o zi, lipsa companiei aducându-mi o stare greu de suportat.

Cu toate astea, războiul încă nu a fost pierdut, iar Mayerhofen va trebuit să dea piept din nou cu mine, în anii următori.

Salutare oameni buni. Numele meu este Bogdan și încerc să aduc zilnic content de calitate, fresh, funny, emotiv. Motivul este simplu: orice emoție stârnită unuia dintre voi este un succes.

Pe blog-ul meu încerc permanent să creez compoziții de calitate, atât în fotografia, textul sau video-ul pe care o/îl postez.

Îmi doresc o comunitate românească de mari dimensiuni pe steemit așa că vă invit cu drag să discutăm și să ne promovăm contentul pe canalul de discord Promo România: https://discord.gg/jc3wUn