First week of work - A Romanian in Germany Ep03 - DAY 17 of 30 day writing challenge

Another Friday, another work day comes rushing in. As I prepare the meeting till the others arrive, I remembered my first week in Germany at the job. It was a little different then the Romanian way. Monday, after a brief introduction at 8.00am I was handed out the workstation, desk and cellphone. At 9:15 something strange happened. All colleagues, no exception rushed outside. I felt like in the Zerglings Rush from Starcraft (for the gamer geeks between you). What are they doing? I was wondering, as nobody said anything. They all gathered down, where a small tuktuk appeared and sold sandwiches. Ok, got it, breakfast break. At 9:30 everybody rushed back in. At 11:55 scene repeated, it was the lunch break and everyone rushed to the canteen. This scene repeated daily. On Thursday almost everyone was having schnitzel. The vegetarians had veggie schnitzel. I asked why, one colleague told me that Thursday is schnitzel day and Friday we will have fish. This repeated almost every week on any job I had.

Also on Thursday, as I got deeper into the project, I arrived at 7:30. At around 18:00 my direct supervisor came very furious towards me and was asking what I was doing, what I’m thinking about. I was really surprised what had happened. I asked why, I don’t get it. He told me, he checked my presence and I was over 10 hours there. In Germany you are not allowed to work more than 10 hours as a normal employee. It is for the employees safety and protection. I was used from Romania’s corporate world to put in 12-15 hours a day when needed and most of the days have been longer than 9-10 hours. In Germany it is a no go. They take it very serious. As it is protecting the employee. A good rule that most companies had, was that no one remains alone in the office.
Another thing that I had got used to was that no feedback is a very good feedback. People don’t lose time telling you that everything is ok and on track.

Source: http://paulaner-im-spreebogen.de/events/event/donnerstag-schnitzeltag/

Ein weiterer Freitag, ein weiterer Arbeitstag startet. Als ich ein Meeting vorbereite, erinnerte ich mich an meine erste Woche in Deutschland bei der Arbeit. Es war ein wenig anders als die rumänische übliche Weise. Montag, nach einer kurzen Einleitung um 8.00 Uhr wurde mir der Arbeitsplatz, Schreibtisch und Handy ausgehändigt. Um 9:15 ist etwas seltsames passiert. Alle Kollegen, keine Ausnahme liefen draußen. Ich fühlte mich wie in ein Zerglings Rush von Starcraft (für die Gamer-Geeks zwischen uns). Was machen diese Leute? Habe ich mich gefragt, weil niemand etwas gesagt hatte. Sie versammelten sich alle unten, wo ein kleiner Tuktuk erschien und Sandwiches verkaufte. Ok, das war es, die Frühstück Pause. Um 9:30 Uhr stürmte jeder zurück. Um 11:55 Uhr wiederholte sich das Ganze, die Mittagspause kamm und alle stürmten in die Kantine. Diese Szene wiederholte sich täglich. Am Donnerstag hatte fast jeder Schnitzel bestellt. Die Vegetarier hatten Veggie-Schnitzel. Ich fragte, warum, ein Kollege sagte mir, dass Donnerstag Schnitzel Tag ist und Freitag werden wir Fisch haben. Das wiederholte sich fast jede Woche auf jeden Job, den ich hatte.
Auch am Donnerstag, als ich tiefer in das Projekt eingewickelt wurde, kam ich um 7:30 an. Um 18:00 Uhr kam mein direkter Vorgesetzter sehr wütend auf mich zu und fragte, was ich tat, woran ich denke. Ich war wirklich überrascht, was passiert war. Ich fragte warum, ich verstehe es nicht. Er sagte mir, er überprüfte meine Anwesenheit und ich war schon seit über 10 Stunden dort. In Deutschland darf man nicht mehr als 10 Stunden als normaler Angestellter arbeiten. Ich war noch mit Rumäniens Firmenwelt angewöhnt, um manchmal 12-15 Stunden am Tag reinzustecken, die meisten Tage waren länger als 9-10 Stunden. In Deutschland ist es verboten und das ganze wird es sehr ernst genommen. Es ist für den Schutz des Angestellten.
Eine andere Sache, an die ich mich gewöhnen müsste, war, dass kein Feedback ein sehr gutes Feedback ist. Die Leute verlieren nicht die Zeit, um zu sagen, dass alles in Ordnung und man auf dem richtigen Weg ist.

Încă o vineri, o altă zi de lucru începe. În timp ce pregătesc o ședință, îmi amintesc de prima mea săptămână în Germania la locul de muncă. A fost ceva diferit de modul românesc de a lucra. Luni, după o scurtă introducere la ora 8.00, mi-a fost predată stația de lucru, biroul și telefonul mobil. La ora 9:15 s-a întâmplat ceva ciudat. Toți colegii, fără excepție, s-au grabit afară. M-am simțit ca într-un Zerglings Rush din Starcraft (pentru gameri dintre noi). Ce fac, ce se întâmplă? Mă întrebam, deoarece nimeni nu spunea nimic. Toți s-au adunat în curte, unde a apărut un tuktuk mic și a vândut sandvișuri. Bine, pauza de mic dejun. La ora 9:30 toată lumea sa grăbit să revină la locul de muncă. La 11:55 scena s-a repetat, a fost pauza de prânz și toată lumea s-au grabit la cantină. Această scenă este repetată zilnic. Joi, aproape toată lumea și-a luat șnițel. Vegetarienii aveau șnițel de legume. Am întrebat de ce, un coleg mi-a spus că joi este zi de șnițel și vineri vom avea pește. Acest lucru s-a repetat aproape în fiecare săptămână la orice serviciu pe care l-am avut.
De asemenea, joi, când am intrat mai adânc în proiect, am ajuns la 7:30. La ora 18:00 supervizorul meu direct a venit foarte furios la mine și a întrebat ce făceam, la ce mă gândesc. Am fost cu adevărat surprins de ceea ce sa întâmplat. Am întrebat de ce, nu înțeleg. Mi-a spus că mi-a verificat prezența și eram de peste 10 ore acolo. În Germania nu este legal să se lucreze mai mult de 10 ore ca angajat normal. Eram obișnuit din lumea corporatiilor din Romania unde aveam și zile de 12-15 ore, majoritatea zilelor erau mai lungi de 9-10 ore. În Germania nu se acceptă și este luată foarte serios. Este o protecție pentru angajat.
Un alt lucru la care m-am obișnuit a fost că nici un feedback este un feedback foarte bun. Oamenii nu pierd timp, spunând că totul este bine și pe drumul cel bun.