Abuz
Poveşti despre abuzuri în familie
Pentru că ambele rubrici: ”Colţul misoginului” şi ,,Colţii misandrei” au dezbătut subiectul, de altfel spinos, al agresivităţii în familie am să vă spun două poveşti adevărate, întâmplate acum foarte mulţi ani.
Locuiam şi lucrăm în B., aveam o colegă de serviciu Maria, care avea un soţ beţiv şi agresiv. Avea un copil destul de mic şi un altul pe drum. El era subofiţer şi încerca să introducă cătania şi în familie, dar ciudat, devenea agresiv numai când era băut. I-am spus de multe ori să riposteze, sau să divorţeze, dar cred că se temea. Odată când era necăjită i-am spus povestea unei alte colege cu care lucrasem când locuisem la S.
Vali era o mâna de femeie, harnică foc, lucra, avea grijă de casă, de cei doi copii şi de soţ. A fost un bărbat frumos, înalt ca bradul cum se zice, un om bun şi un soţ ca lumea. Dar a intrat într-o gaşcă de idioţi şi azi o bere, mâine mai multe, a început să vină pe două cărări, de aici şi până la prima palmă n-a mai fost mult. Vali plângea şi era disperată, e drept că erau şi ideile educaţiei rigide pe care o primise, dar îl şi iubea. Într-o discuţie, comentând ce ne povestise, i-am zis că ar trebui să riposteze, dar el era de două ori cât ea.
Şi totuşi într-o seară când el a venit foarte băut ,prietenii l-au lăsat la poartă, iarnă, frig, i-a fost milă de el să nu îngheţe. Numai ea ştie cum a reuşit să-l ducă în casă şi să-l prăvălească pe pat. Când a văzut “ditai matahala” zăcând neputincioasă (era prea băut şi să vorbească) au apucat-o nervii şi fără să mai stea pe gânduri a luat sucitoarea (chiar pregătea ceva dulce ) şi i-a altoit vreo două pe spinare. Dimineaţă el s-a trezit ursuz, plângându-se de dureri de spate. Vali i-a zis supărată: ”Cine ştie pe unde ai căzut că eu te-am cărat de la poartă!”.
Povestea s-a repetat de vreo două ori, Vali căpătând tot mai mult curaj. Dar într-o seară, el doar s-a prefăcut că e beat şi când ea a vrut să-i tragă una a prins sucitoarea şi s-a uitat la ea mirat. Pe moment Vali a amuţit, dar apoi zăgazul s-a rupt, i-a spus plângând ce fel de om a devenit, ce s-a ales din căsnicia lor frumoasă, că şi copiii se tem de el şi fug în camera lor când aud că vine şi că dacă nu-şi revine, ea ori ajunge să-l omoare ori pleacă cu copii cu tot. Nu-i venea parcă să creadă, i-a strigat pe copii, ei au venit speriaţi şi nici nu se uitau la el, doar în pământ de frică.
Cred că de fapt atunci a realizat el ce-i făcea familiei lui. Au trecut vreo două zile liniştite, a venit acasă şi i-a spus la Vali că a rupt-o cu gaşca şi o roagă să-l ajute să refacă familia. Încet lucrurile au intrat în normal şi acum sunt ok. El mai râde câteodată când fac copiii boacăne şi le spune: ”Ai grijă copile că te face maică-ta zob.!”
Maria m-a ascultat cu atenţie, dar mi-a zis că ea totuşi nu ar avea curaj deşi soţul ei era un slăbănog. Şi totuşi viaţă asta e surprinzătoare…
Într-o seară Maria matura prin casă, el a venit cu chef de harţă, s-a certat cu ea şi a lovit-o, dar marea lui greşeală a fost că a lovit şi fetiţa care plângea speriată. În momentul acela Maria a văzut ”negru în faţă ochilor”, avea pe masă o scrumieră de ceramică grea şi fără să mai gândească i-a aruncat-o cu furie în cap. Din pur noroc i-a spart doar nasul, dar la vederea sângelui el s-a speriat şi s-a potolit.
Maria a prins curaj şi a două zi când a venit din nou cu chef de harţă n-a mai aşteptat, a pus mâna pe matură şi l-a altoit cu sete pentru toate palmele primite. Din momentul când a fost conştient că ea are curaj să riposteze n-a mai lovit-o, s-a mulţumit doar să vină acasă şi să bombăne. Până la urmă băutura şi anturajul şi-au spus cuvântul şi Maria, sătulă de certuri, şi-a luat copiii şi l-a părăsit.
Deci se poate şi aşa. De regulă bătăuşii nu se aşteaptă la ripostă şi când o primesc îşi reevaluează şansele.
E adevărat că foarte rar se întâmplă ca în cazul lui Vali, de cele mai multe ori oamenii nu se pot schimba şi nu renunţă la vicii, fie pentru că nu pot, fie că nu vor.
Şi atunci soluţia e clară, la prima palmă, alegi să pleci, pentru că unele lupte sunt pierdute din start.
Dar poţi foarte bine să trăieşti şi să-ţi creşti copiii singură, în linişte.